La poalele muntelui, în apropierea unei păduri binecuvântate de Dumnezeu, se afla casa Mariei. Unde poate fi mai frumos spectacolul primăverii decât în pădure? După ce toate au hibernat în liniştea iernii,  primăvara şi-a trecut pe deasupra vălul său magic şi toate au început să înverzească şi să înflorească! Printre frunzele uscate, natura renăştea în toată frumuseţea ei! Flori de brebenei, ciuboţica-cucului, mierea ursului, viorele şi untişor, colorau covorul primăvăratic al pădurii, iar cântecul păsărelelor se auzea pretutindenea.  Minunaţii fluturi  vestesc şi ei primăvara şi o fac atât de frumos, invitându-ne să admirăm frumuseţea lor, gingăşia, graţia zborului. Făpturi minunate…Un loc plin de farmec, ca în basmele copilăriei.

            Mariei îi plăcea să se plimbe prin pădurea plină cu flori şi să asculte  ciripitul păsărelelor, foşnetul frunzelor şi susurul pârâului.  Iubea să audă cântecul păsărelelor şi glasul măicuţei sale care cânta în fiecare duminică în corul bisericii şi care avea un glas de înger. De când era mica, mama ei îi cânta zi de zi şi adormea uşor când  îi fredona cântecul său de legăn: “Nani, nani, puişor/Dormi cu mama, dormi uşor/ Că mama te-o legăna/ Şi încet îţi va cânta/ Nani, nani, puişor/ Puişorul mamii drag/ Dormi cu mama, puişor/ Îngerii te vor veghea/Mama ta te-o legăna / Nani, nani, dormi uşor.” 

În fiecare zi se plimba prin pădure şi încerca şi ea să cânte precum păsările cerului.  Ştia că nu putea să atingă maiestria glasului lor, dar nădăjdui că într-o bună zi o să ajungă să cânte precum ele. Cânta zi şi noapte, dar într-o zi sufleţelul ei a fost cuprins de tristeţe şi ea a început să plângă. Mama ei a încercat să o liniştescă şi i-a spus zâmbind:

     “-Nu te necăji! Pe fiecare copil, Dumnezeu l-a binecuvântat cu un dar, pe care el trebuie să-l descopere şi să-l cultive. Nu uita ce îţi spun acum, la intrare în casă avem şapte trepte, fiecare are o anumită înalţime, când vei veni mâine de la şcoală urcă-le încet pe fiecare, începând cu cea mai scundă şi terminând cu cea mai înaltă. Ţine minte ce-ai să găseşti pe fiecare.”

       Maria s-a  uitat atent la mama ei, s-a  luminat la faţă şi a prins curaj. În sufleţelul ei de copil s-a aprins din nou scânteia speranţei. A doua zi, a aşteptat cu nerăbdare să ajungă acasă ca să vadă ce o să descopere. Mama ei a pregătit pentru fiecare treaptă a scării câte o surpriză.  

      De cum a ajuns acasă şi a urcat prima treaptă, Maria a găsit  o păpuşă îmbrăcată într-o rochie roşie, frumoasă, pe care o chema “DO”. Pe a doua  a zărit o regină cu rochie orange cu numele “ RE” .

        Fetiţa a urcat mai departe şi pe a treia  a observat o păpuşă îmbrăcată într-o rochiţă galbenă care sclipea precum soarele şi al cărei nume era “MI”.

       Pe următoarea treaptă a întâlnit o păpuşă care semăna cu  un ghiocel cu rochiţa verde şi pe care o chema “FA”.

       Urcând mai departe, a fost  întâmpinată de un soldăţel frumos îmbrăcat în  albastru şi al cărui nume era “SOL”.

      Ajungând pe treapta a şasea, zări o prinţesă minunată, care avea o rochiţă indigo minunată, desprinsă parcă dintr-o poveste  şi pe care o chema  “LA”.

       Într-un final,pe ce-a de-a şaptea treaptă, a descoperit o păpuşică cu rochiţa  de culoare violet precum vioreaua, pe care scria că o chema “SI”.

        Ajungând fetiţa cu cele 7 surprize în faţa uşii şi deschizând uşa casei, a zărit-o pe mama ei înconjurată de 7 copii. Mama i-a spus Mariei că cele  şapte daruri găsite pe trepte  au fost pregătite de prietenii ei, pentru ca ea să  înveţe notele muzicale ale păpuşilor curcubeu.  Cu ajutorul, acestora o să reuşească să cânte precum păsările cerului care sunt un dar de la Dumnezeu pentru sufletul nostru. Muzica, păsările, florile şi întreaga natură dă suflet universului, aripi de fluture gândirii, farmec vieţii şi veselie tuturor. Ea ne  face să simţim bucuria de a trăi şi ne înalţă sufletul către tot ce  este bun, drept şi frumos în acestă lume, amintindu-ne de Dumnezeu.